Societatea Carpatină Ardeleană – trecut
Alpinismul și drumețiile în natură, ca mișcare turistică, au început să se dezvolte abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Prima organizație de turism, Alpine Club, a fost înființată la Londra în 1857, urmată în 1862 de Österreichischer Alpenverein, apoi în 1863 de Schweizer Alpen-Club și Club Alpino Italiano.
A fost nevoie de 10 ani pentru ca mișcarea să cucerească și Ungaria: la 10 august 1873 s-a înființat la Ótátrafüred asociația Magyarországi Kárpát Egyesület (MKE).
În Ungaria dreptul public al asociațiilor era în curs de conturare în această perioadă, ca urmare putem vorbi despre înregistrarea asociațiilor doar începând cu 29 aprilie 1873.
La 23 ianuarie 1881, în Transilvania a luat ființă asociația turistică săsească, Siebenbürgischer Karpatenverein (SKV).
Asociația Carpatină Ardeleană (Erdélyi Kárpát-Egyesület – EKE) a fost înființată în 1891 la propunerea Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület – EMKE (Asociația de Cultură Publică Maghiară Transilvăneană), la Cluj.
Ședința de înființare a asociației a avut loc la 11 ianuarie în sala mare a primăriei clujene, dar aceasta a început să funcționeze conform statului doar începând cu data de 12 mai 1891 – ca urmare această zi poate fi considerată drept zi de naștere a EKE.
Pe urmele strămoșilor noștri stârnim praful drumurilor și potecilor de mai bine de 130 de ani, sunetul bocancilor noștri răsună sub pereții de stâncă care susțin cerul și în același timp promovăm importanța drumețiilor în natură, a cunoașterii locurilor natale și a protecției mediului, căci acestea sunt principii și scopuri de viață care nu se schimbă. De asemenea, există și unele reguli organizatorice care rămân neschimbate. Potrivit istoricilor, una dintre cele mai înțelepte decizii ale conducerii centrale a asociației EKE a fost organizarea pe județe. În acest fel, s-a putut acoperi întregul teritoriu al Transilvaniei și cu toate că existau și alte organizații turistice maghiare, EKE a reușit să formeze departamente în capitala Ungariei, apoi la Viena, având departamente și în Bratislava, Devin și în alte locuri mai îndepărtate.
EKE a devenit un etalon turistic. Formarea asociației a însemnat un salt calitativ în dezvoltarea turismului. Acest nivel s-a datorat în primul rând primului președinte al asociației, contele Bálint Bethlen, și primului vicepreședinte, membru de onoare, József Sándor de Páké – în special pentru că ei au pus accentul pe profesionalism în toate aspectele. Înființarea asociației a fost precedată de lungi și fructuoase călătorii de studiu în străinătate, au recunoscut efectul coeziv și de formare a comunității al plimbărilor în natură practicate în formă organizată, au început un jurnal de asociație, au extins funcționarea EKE la stațiuni balneare, au început construirea de adăposturi și cabane, au înființat un muzeu și au organizat evenimente care au mobilizat un mare număr de persoane. Au început să se cristalizeze principiile și formele turismului în natură și lucrul cel mai important, pregătirea de ghizi turistici voluntari.
După înființare, EKE a numărat 34 de filiale cu peste șase mii de membri.
Asociația și-a sărbătorit a cincea aniversare în anul Mileniului. Cu această ocazie a avut loc primul bal cu specific folcloric, cu prilejul căruia toate sălile vechiului Teatru Național din Cluj s-au umplut cu crema societății transilvănene.
Între anii 1892 și 1948 asociația a publicat revista Erdély (Transilvania). La 12 octombrie 1902 a fost deschis Kárpát-Múzeum (Muzeul Carpaților), creat la inițiativa societății. Colecția sa cuprindea, printre altele, o fonotecă de muzică folclorică și o bibliotecă de cărți și hărți turistice de specialitate.
Muzeul a fost organizat în casa natală a regelui Matia Corvinul (clădirea fusese donată asociației EKE de către oraș în 1891), inaugurarea sa a avut loc imediat după inaugurarea grupului statuar Mathias Rex și a noii clădiri a Universității Ferenc József.
La inaugurare a participat arhiducele Iosif al Austriei, patronul asociației EKE, care în anul 1897 deschisese rândurile membrilor fondatori cu o donație de 1200 de coroane. Festivitățile au început cu sfințirea drapelului Elisabeta, denumit drapelul EKE, patroana evenimentului fiind prințesa Augusta, reprezentată de văduva baronului Wesselényi István.
Lista membrilor renumiți ai Societății Carpatine Ardelene este foarte lungă, printre cei mai importanți înaintași îi putem aminti pe următorii: dr. Jenő Cholnoky, Gyula Merza, dr. Ernő Balogh, Gyula Czárán, dr. Sándor Ferenczi, Endre Orosz, dr. Antal Herrmann, dr. Vilmos Hankó, dr. Gyula Szádeczky-Kardoss, dr. Lajos Szádeczky-Kardoss, dr. Béla Vikár, dr. Márton Roska, Dezső Radnóti, János Csató, Győző Gyárfás, dr. Vilmos Hankó, dr. Herrmann Antal, Réthy Dezső, dr. Ruzitska Béla, dr. Urmánczy Nándor, Gábor Téglás, Oktáv Hangay, dr. Géza Czirbusz, János Xántus, dr. Béla Páter, dr. Ernő Balogh, Károly Lehmann, Gyula Nyárády Erasmus, Attila Szabó T., dr. Sándor Tavaszy, Géza Vámszer.
După cel de-al doilea război mondial asociația a funcționat sub denumirea de Erdélyi Népi Kárpát-Egyesület – ENKE (Societatea Populară Carpatină Ardeleană), iar după naționalizare a fost alipită Oficiului Național de Turism.
La momentul naționalizării, SCA deținea 18 cabane, cele mai populare fiind cabana Bors Mihály de la Cheile Turzii, cabana Uz Bence din Harghita-Băi și hotelul turistic din Valea Vinului.
SCA – prezent
